Documentarele chiar documentează?
SECRETELE GENULUI DOCUMENTAR
AUTOR: František eF. Horvát, Producător (Cehia)
Document vs. A documenta
„Verbul « a documenta » se referă la acțiunea de a înregistra, de a descrie sau de a surprinde informații, evenimente, procese sau detalii într-o manieră sistematică și organizată. Documentarea poate lua diferite forme, precum textul scris, fotografia, înregistrările audio sau videoclipurile și are rolul de a păstra informația pentru a fi consultată pe viitor, pentru comunicare, în scopuri de analiză sau legale. Documentarea presupune crearea unui registru care poate fi folosit pentru a transmite, a explica sau pentru a oferi dovezi pentru ceva anume. Este folosită adesea în diferite domenii, printre care activitățile comerciale, cercetarea, educația și documentația tehnică.” (ChatGPT 3.5, 7 ianuarie 2024)
Pentru introducerea la capitolul de față, i-am solicitat inteligenței artificiale o definiție de dicționar a verbului „a documenta”. Deși e limpede că substantivul și verbul au legătură între ele, înseamnă ele același lucru? Cu cât lucrez mai mult în domeniul audiovizual, cu atât mai mult simt că termenul în cauză și conotațiile lui ne prind într-un ciclu fără sfârșit. Sunt documentarele cu adevărat „mărturii” sau „dovezi”?
Unele documentare, la începuturile cinematografiei, surprindeau un scurt moment în timp; astăzi, le-am numi „actualități”. În 1922, filmul Nanook din nord, realizat de pionierul genului documentar Robert Flaherty, a primit o etichetă asemănătoare. Flaherty nu doar că ne oferă câteva scene din viața eschimoșilor de dincolo de Cercul polar, ci dă filmului o structură narativă coerentă și pătrunde în esența vieții unei familii inuite. Cu toate acestea, publicul a aflat în cele din urmă că Flaherty selectase doar acei membri ai tribului care corespundeau îndeaproape stereotipurilor încetățenite și că schimbase unele dintre numele lor pentru a le face mai ușor de reținut de către publicul occidental. În ciuda faptului că Nanook nu este o „înregistrare” fidelă sau „o dovadă”, noi continuăm să îl numim „documentar”.
Definirea documentarului
Așadar, care ar fi o definiție corectă a „documentarului”? Este un film care prezintă evenimente reale? În acest caz, și Titanic (1997) s-ar numi „documentar” și, totuși, noi nu-l numim astfel. Sau e vorba de un film care spune povestea unor oameni care există în realitate? Totuși, și The Crown (2016-2023) face asta.
„Tratamentul creativ al actualității”— așa definea documentarele regizorul scoțian John Grierson. Asta este, probabil, cea mai bună aproximare a ceea ce ne închipuim că ar fi un „documentar”. De obicei, suntem conștienți că ne uităm la evenimente adevărate și la poveștile unor personaje reale; cu toate acestea, ele sunt filmate prin obiectivul unui anumit regizor și cu știința actorilor.
În legendara sa carte, Introduction to Documentary [Introducere în documentar], Bill Nichols dezvoltă și completează cele mai generale definiții ale documentarului într-o teză, aceea că „filmele documentare vorbesc despre situații sau evenimente reale și onorează fapte cunoscute; nu prezintă fapte noi, imposibil de verificat. Ele vorbesc direct mai degrabă despre lumea istorică decât despre cea alegorică.” Nichols susține că „documentarele se referă la personaje reale care nu joacă sau nu interpretează roluri.” El adaugă mai departe că „documentarul spune o poveste care este mai degrabă o reprezentare plauzibilă a ceea ce s-a întâmplat decât o interpretare inventivă a ceea ce s-ar fi putut întâmpla.”
TRATAREA CREATIVĂ A ACTUALITĂȚII
Să cunoști viața altcuiva chiar prin ochii lui
Atunci, de ce facem și ne uităm la documentare? De ce citiți acum textul de față? De ce există proiecte și inițiative precum KineDok? Cel mai probabil, pentru că documentarele ne oferă ceva cu care s-ar putea să fim deja mai familiarizați din filmele de ficțiune: Ele ne duc într-o altă lume și reușesc să surprindă viața altcuiva; ne oferă o călătorie spre o altă realitate, adesea incomodă și complexă, fără răspunsuri simple sau clar definite.
Pătrundem în viața unui străin, știind că există scurte momente de ficțiune, doar anumite puncte de vedere, anumite încadraturi, un montaj stilizat sau modificări ale sunetului în postproducție. Cu toate acestea, ne uităm la astfel de narațiuni cu convingerea că documentarul reprezintă acea felie de realitate selectată în forma ei brută, cu cât se poate de puține asemenea intervenții. Fiecare documentar ne oferă o oportunitate unică de a observa lumea prin ochii autorilor, ai membrilor echipei de filmare și ai artiștilor care-și aduc stilul unic, personalitatea, interesele și până și condiția socială și opiniile politice pe marele ecran sau pe ecranul televizorului.
Îmi încep mereu cursul de producție de film spunând că „filmul este o lucrare colectivă”. Cu toții știm cât de numeroase pot fi echipele de filmare ale unor filme și ce mulți oameni sunt implicați în asemenea proiecte aparent mici și simple.
Cu toate acestea, aspectul comunitar este o parte integrantă a filmului, chiar și după terminarea lui, în distribuirea. Fiecare proiecție publică poate fi, de asemenea, descrisă drept un demers colectiv: un loc de contemplare comună, de reflecție, de inspirație și, mai presus de toate, de discuție. Fie că ne întâlnim într-un cinematograf, într-o cafenea, într-o galerie sau chiar și într-o barcă, momentele dinainte, din timpul și de după proiecție ne oferă o ocazie unică de a ne bucura de film împreună.
KineDok poate fi considerată un soi de rețea socială: leagă cineaștii de cei pentru care este creată opera lor, anume spectatorii și fanii documentarelor. În timp ce, pe Internet, ar trebui să lăsați comentarii sau emoticoane cu inimă, KineDok doboară această barieră a anonimatului și creează o oportunitate pentru o discuție pe viu, directă, deschisă, stârnită de documentare.
Paginile care urmează au scopul de a prezenta în detaliu KineDok drept o platformă pentru o experiență comună, împărtășită. Colegii și colegele noastre (colegx) vă vor îndruma și vă vor ajuta să depășiți probleme comunitare, aspecte tehnice, selecția programului, lucrul cu publicul și abordarea unor subiecte politice și etice pe care, prin natura lor, documentarele le deschid firesc. Apoi, va depinde numai de voi dacă vă hotărâți să deveniți unul dintre „influencerii” de pe această platformă unică.
Influențe, vizionări și distribuiri
Dacă rămânem la metafora rețelei sociale, KineDok este un loc de întâlnire deschis noilor „influenceri”, oameni activi care caută discuții antrenante pentru a avea noi opinii și perspective despre lume. E oare un mijloc mai bun de a dobândi asta decât acela de-a cunoaște viața altcuiva chiar prin ochii respectivei persoane? Proiecțiile KineDok s-au desfășurat deja într-o varietate de locuri: în mai-sus-menționata barcă, în centre pentru seniori sau chiar în închisori, ca să dau doar câteva exemple. Publicul nu s-a preocupat așa de mult de loc. Conform organizatorilor, scopul a fost acela ca oamenii să se întâlnească și să împărtășească experiența cu alții. Totuși, proiecțiile și-au regăsit publicul și în locuri mai familiare, precum cafenele, galerii sau biblioteci. Selecția anuală de filme oferă spectatorilor o alternativă mult râvnită la programul adesea stereotipic al cinematografelor obișnuite. Experiența celor care administrează locurile de proiecție, „influencerii” KineDok, ne arată că oamenii caută o alternativă la dezbaterile absurde și inutil de agresive de pe Internet și își doresc să poarte un dialog relevant și deschis.
Cum sunt producător, ușa mea este mereu deschisă oricui crede că este creator, indiferent dacă acela are studii superioare în domeniu, dacă are o vastă experiență, puțină experiență sau nu are experiență deloc. Important pentru mine este subiectul pe care vrea să-l deschidă și să-l discute. KineDok urmează aceleași principii. Nu contează dacă ești licean sau faci parte dintr-un club de seniori; ce contează este că vrei să spui povești, să crești și să-ți dezvolți abilitățile.
Indiferent dacă scopul vostru este să stârniți o dezbatere, să atrageți un public nou la proiecțiile de documentar, să purtați conversații relevante sau „doar să vă uitați la filme bune”, puteți deveni membri ai acestei platforme. Nu veți fi singuri; creatorii, invitații sau moderatorii vi se vor alătura adesea la proiecții. Veți avea la dispoziție și acest ghid complet al KineDok. Probabil noi nu vom putea să-ți arătăm întreaga amploare a proiectului, care, oricum, nu poate fi transmisă altfel decât prin experiența personală. La fel se întâmplă cu documentarele.
Realitatea
Ca să închei această cugetare, am apelat încă o dată la inteligența artificială și am întrebat:
Dacă ar fi să înlocuiești sintagma „film documentar” cu ceva mai potrivit, cu ce ai înlocui-o?
Răspunsul a fost:
Dacă ar fi să înlocuiesc sintagma „film documentar” cu un termen mai potrivit, care păstrează esența genului, aș alege sintagma „film real” sau „film de realitate.”
Mă bucur că platforma KineDok poate să aducă filme reale realității.
Și aș fi nespus de fericit dacă, după ce citiți acest capitol, vă hotărâți să deveniți parte din KineDok.
Note și surse
Autor: František eF. Horvát, Producător, Cehia
GRIERSON, Herbert John Clifford, 1946. Grierson on Documentary. London: Collins. ISBN 978-0571113675.
NICHOLS, Bill, 2022. Introduction to Documentary. Second Edition. Bloomington, Indiana: Indiana University Press ISBN 978-0253222602.
OPENAI. ChatGPT-4 [AI program]. OpenAI, 2023 [cit. 2024-1-7]. Available on: https://openai.com/blog/chatgpt
Základy dokumentárního filmu, 2012. Člověk v tísni. ISBN 978-80-87456-24-8.
FOTOGRAFII:
GLISNÍKOVÁ Lenka; PISKAČOVÁ Radka a Barbora TRNKOVÁ
I Miss You, Marius (film still)
descoperă mai mult
înapoi
Înscrie-te la newsletter-ul nostru
Abonează-te la newsletter pentru a fi la curent cu programul proiecțiilor, evenimentelor și dezbaterilor KineDok.
Sunt de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.
Organizator
Proiecții
